Istoria creativă

Sceneta istorică – un mod de a retrăi pagini din trecut

Șerban Laura, profesor istorie, Liceul Teoretic ”Grigore Tocilescu”, Mizil

Sceneta istorică sau jocul de rol este o metodă activ-participativă folosită în procesul de învățare-evaluare atât la clasele din învățământul primar și gimnazial, cât și la clasele de liceu. Această metodă didactică aduce elevii mai aproape de personajele pe care le interpretează și îi conectează la evenimentele istorice și la epoca în care acestea s-au petrecut. De asemenea, jocul de rol îi ajută pe elevi să se descopere, să empatizeze cu personajele, să capete încredere în sine, îi activizează din punct de vedere afectiv și cognitiv.

Pentru realizarea unei scenete este nevoie de un plan de acțiune, o echipă, recuzită și multă implicare. Pentru ca această metodă să-și atingă scopul educativ, cei care participă este necesar să știe să colaboreze, să-și expună ideile, să relaționeze pentru că ei pot fi, în același timp actori, scenariști, regizori și spectatori.  Pentru ca totul să meargă ”ca pe roate”, cel mai indicat este ca profesorul să organizeze înainte un casting. Astfel elevii sunt aleși în rolurile pe care urmează să le interpreteze după aptitudinile kinestezice, oratorice, intra și interpersonale și după ”legătura” lor afectivă cu personajul. Se evită, în acest mod, eventualele blocaje emoționale, elevii intrând mai ușor în pielea personajului interpretat.

O etapă importantă a realizării unei scenete istorice  este scrierea scenariului. În acest sens profesorul trebuie să se documenteze serios în legătură cu subiectul abordat, să se gândească ce recuzită poate fi folosită, ce costume sunt necesare pentru a o pune în scenă. De aceea, textul scenetei poate fi adaptat pe parcursul activității, dar de cele mai multe ori el este scris înainte de alegerea actorilor și de realizarea recuzitei. În această situație, pentru a-l respecta, cei implicați modifică decorul, costumele sau actorii.

 

Petru I cel Mare și Ludovic al XV-lea

Rolul educativ al scenetelor istorice este extrem de mare deoarece elevii (atât cei implicați direct în realizarea lor, cât și cei care sunt doar spectatori) înțeleg mai bine contextul istoric în care s-au petrecut diferite evenimente, cum era moda într-o anumită epocă istorică, trăirile personajelor și relațiile dintre acestea. În același timp elevii implicați într-un astfel de proiect sunt mai atenți, mai receptivi, mai implicați, mai curioși și își pot descoperi abilități și competențe pe care, până în acel moment nu știau că le au.

Așadar sceneta didactică cultivă elevilor sensibilitatea față de oameni, de trecutul istoric, dezvoltă gândirea critică și stimulează dialogul. Chiar dacă este greu de aplicat în timpul procesului instructiv-educativ și necesită mult timp pentru proiectarea și pregătirea ei de către profesor, ea rămâne o metodă interactivă care poate fi folosită la orice disciplină (nu numai la istorie) în timpul lecției, sau poate fi realizată pentru diverse evenimente sau activități extrașcolare precum: serbări de sfârșit de an școlar, baluri tematice, carnavaluri, spectacole.

 Secvență din sceneta

”Întâlnirea lui Petru I cel Mare cu Ludovic al XV-lea”

Un paj, în poziție de drepți, îl anunță:

Pajul -Majestatea sa vă așteaptă, Majestate!

Petru cel Mare -În sfârșit!

          Petru își aranjează tunica și părul și intră în camera regelui. Pajul desface un pergament și citește:

 “Petru I, cu ajutorul lui Dumnezeu Împărat și Autocrat al întregii Rusii, Moscovei, Kievului, Vladimirului și Novgorodului; Țarul Kazanului, Țarul Astrakhanului, Țarul Siberiei, Suveranul Smolensk; Prinț al Estoniei, Livoniei, Kareliei, Tverului, Ugrei, Permului, Vlatkăi, Bulgariei și al altor principate; Suveran și Mare Duce de Nijny Novgorod, Cernigov, Riazan, Rostov, Yaroslavl, Beluzero, Udoria, Obdoria, Kondia, și Stăpân al Ținuturilor de Nord; Suveran al Iveriei și al Țărilor kartalian și georgian; și Suveran ereditar și Suzeran al Kabardiniei și al Prinților circassieni și ai munților, Mare Duce al Finlandei și Țar al Poloniei ”

 

Ludovic al XV-lea stă la o masă în fața unei table de șah. Întoarce capul spre ușă și cum îl vede pe Petru se ridică, se apropie de el și îl studiază cu privirea timp de câteva secunde, înconjurându-l. Apoi exclamă:

Ludovic al XV-lea – Dumnezeule! Dar ești uriaș!

Petru cel Mare  – Îmi pare bine să vă întâlnesc, Majestate!

Ludovic al XV-lea – Da… Mi s-a spus că aștepți asta de câteva zile. Îmi pare rău dar Regenta mi-a spus să amân cât pot această întâlnire.

Petru cel Mare – Oare de ce?

Ludovic al XV-lea – A spus că nu e nici o grabă.

Copilul se reașază la masă iar Petru cel Mare se apropie.

Ludovic al XV-lea – Vrei să joci cu mine? Sunt foarte bun la șah dar …nimeni nu vrea să se joace…    Ludovic devine trist.

Petru cel Mare – Nu toți știu să joace, Majestate. Este …

Ludovic al XV-lea –  Atunci hai să ne jucăm altceva!

Petru cel Mare – Din păcate nu am timp de joacă. Trebuie să mă întorc în țara mea și…să o conduc…

Ludovic al XV-lea – Plictisitor! De trei ori plictisitor! De ce nu lași pe alții să se ocupe de asta? Dacă ar fi după mine aș sta toată ziua să cioplesc în lemn piese de șah.

Petru cel Mare – Îți place să faci asta?

Ludovic al XV-lea –  Foarte mult! Numai că tot timpul mi se spune că trebuie să învăț și să fiu la înălțime pentru că sunt regele Franței.

Petru cel Mare –  Apropo de asta! Am revenit în țara ta cu un scop. O alianță împotriva turcilor.

Ludovic al XV-lea –  Ce te face să crezi că mă interesează? Ce treabă am eu cu turcii? Unchiul Philiphe mi-a povestit despre ei… Dar sunt departe de Franța!

Petru cel Mare – Da, Majestate. Sunt departe, dar dacă înaintează și-și recapătă teritoriile deținute în urmă cu 150 de ani, atunci toată Europa va avea o problemă…

Ludovic al XV-lea – Cred că exagerezi…

Petru cel Mare – Nu exagerez. M-am luptat cu ei la Cetatea Azov. Au o armată foarte bine organizată și angajează mercenari. Nu e o glumă!

Ludovic al XV-lea –Și eu ce să fac?

Petru cel Mare – Nu trebuie decât să semnezi un tratat prin care asiguri ajutor militar în cazul unei lupte cu turcii. Ai putea să folosești flota pentru asta.

Ludovic al XV-lea – Realizezi că am doar 7 ani?

Petru cel Mare – Da. Dar ești regele unei mari puteri militare din Europa…

Ludovic al XV-lea – Bine. O să convoc Regența și Consiliul de Război.

Petru cel Mare – Ia în considerare toate posibilitățile. Aștept decizia Majestății tale.

Ludovic al XV-lea – Până una alta hai să joci șah cu mine!

Povestitorul intervine:

Tratatul s-a încheiat la Amsterdam între cei doi suverani și regele Prusiei Frederic Wilhelm I. Petru a transformat Rusia într-un imperiu, a modernizat societatea și după moartea sa a urmat la tron Ecaterina I care i-a continuat opera.

Foto: Arhiva personală

Bibliografie:

Adăscăliței Felicia, ”Elemente de didactică a istoriei”, Editura Nomina, București, 2010

Dogaru-Ulieru Valentin și Drăghicescu Luminița (coord.), ”Educație și dezvoltare profesională”, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2011

Oprea Crenguța-Lăcrămioara, ”Strategii didactice interactive”, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 2010.

Pintilie Mariana, ”Metode moderne de învăţare-evaluare”, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002

Leave a Comment

Your email address will not be published.